Revista presei


    Intr-o frumoasa zi, citeam eu intr-un ziar un mic articolaş despre IPtv… articolul în sine nu era nici prea-prea, nici foarte-foarte. Zicea ceva despre unicul serviciu de IPtv din Romania… acuma, eu zic: o gramada de tv din ro emit si pe net. Iar servicii similare televiziunii prin cablu (mai multe posturi tv retransmise pe net) am mai vazut (cu posturi romanesti, chiar daca serverul e nu-se-stie unde) – e adevarat, fara abonament. Deci, concluzia e ca IPtv este un fel de tv prin cablu pe net la care platesti, iar cei care fac acelasi lucru for free nu se considera IPtv… whatever*

    Dupa care vine finalul monumental: „IPtv este disponibil în câteva oraşe ale lumii” (sublinierea mea). Reaallllyyyy??? Eu eram ferm convins ca IPtv ca tot ce tine de chestiile distribuite pe net este disponibil oriunde exista net. Daca te duci in desert cu un laptop si cu o antena de satelit si ai net, ai iptv, daca te duci pe fundul oceanului, dar ai un calc si o legatura net, ai iptv, la fel si in spatiu… soooo…. care era treaba cu cele cateva oraşe?


    *definitia IPTV: „Televiziunea pe suport IP este posibilitatea de a transmite semnal TV si/sau video catre abonati folosind o conexiune in banda larga.”

    wikipedia zice că „IPTV (Internet Protocol Television) is a system where a digital television service is delivered using the Internet Protocol over a network infrastructure, which may include delivery by a broadband connection

    In plus, „As of June 2006, there are over 1,300 free IPTV channels available. This sector is growing rapidly and major television broadcasters worldwide are transmitting their broadcast signal over the Internet. These free IPTV channels require only an Internet connection and an Internet enabled device such as a personal computer, HDTV connected to a computer or even a 3G cell/mobile phone to watch the IPTV broadcasts.

Anunțuri

Motto: “Toate stirile sunt adevarate si corecte, cu exceptia celor ce prezinta evenimente pe care le-ai trait personal si care pot fi USOR modificate” – Murphy

Locul – România, Europa (da, sigur, şi marmota)
Data – februarie 2007 (evul mediu, mai curând)

    Mă surprinde să văd ce tărăboi a ieşit pentru că un lector de la Facultatea de Filosofie şi blogger înrăit (gramo-boy adică) a avut curajul să posteze pe blogul propriu (!) nişte fotografii cu el şi soţia, făcute la mare, pe plajă la nudişti – din câte ţin eu minte pozele acelea erau în spatele unor avertismente („In caz ca aveti probleme daca va uitati la oameni care nu poarta costum de baie la mare, mai bine nu dati click pe thumbnail-urile astea. Eventual va puteti uita pe postul anterior cu fotografii de asta-vara de la mare (vezi aici), ala e safe”). Adică ştii că aia e plajă de nudişti, şi dacă te consideri lezat, nu te obligă nimeni să intri. Şi, brusc, devine subiect de pagina I în (hm!) ziare, apare la ştiri etc, etc, etc.

    Nedumeririle mele:

– de ce e OK ca marile noastre starlete să ne arate tot ce au (sau nu!) prin reviste de gen pleiboi, haslăr etc

– de ce e OK ca pe prima pagină (de fapt pe toate paginile) în libertatea să apară aceleaşi starlete la fel de dezbrăcate (cum rămâne cu legea care zicea că ziarele şi revistele cu conţinut erotic/pornografic se vând numai la ţiplă şi pe copertă/prima pagină tre’ să aibă imagini decente? – Aaaaa, alea-s imagini decente, aia e artă… mă scuzaţi)

– de ce subiecte de gen violul filmat cu mobilul de care au scris visurat şi fulgerica nu impresionează pe nimeni – n-am văzut să fi apărut nici în libertatea, nici la ştirile protv, nici să se fi sesizat poliţia pe tema asta…

    De ce am zis de xenofobie? Păi ce dovadă mai bună vreţi? Termenul înseamnă aversiunea (teama, frica – fobie) de tot ce e străin (xeno-). Cu o precizare: nu se limitează numai la aversiunea faţă de oamenii de alte naţionalităţi şi etnii, ci la oamenii care sunt altfel decât subiectul. Adică oameni care gândesc, simt şi trăiesc altfel. Fie că e vorba de minorităţile sexuale. Fie că e vorba de cei cu un IQ net mai mare sau mai mic decât al persoanei în cauză. Fie că e vorba de cei care se îmbracă altfel. Sau ascultă altă muzică. Sau fac plajă la nudişti.

    Iar când peste asta pui presa (a patra putere în stat) tot europenismul nostru de paradă se duce de râpă, că tot în evul mediu am rămas. Şi, cu toate prejudecăţile astea, ne întrebăm de ce suntem cu ‘j de ani în urma ţărilor bananiere gen SUA, Franţa, Germania etc.

    E oare gramo mai puţin calificat să predea filosofia pentru că face plajă fără slip decât dacă făcea cu. I-a scăzut inteligenţa pentru că a pus acele poze pe blog? Hai să fim serioşi!

    După cum am mai spus (şi dacă n-am spus, repet 😉 ) dimineaţa pân’ la muncă fac revista presei. Şi cum zilele astea n-am mai prins Compact la metrou, am citit ce aveau vecinii. Azi, Libertatea. De unde am aflat că o fostă fată de la pagina 5 actuală cover-girl la Playboy e viitoare cântăreaţă într-o formaţie cu încă o miss Playboy.

    O nouă şi incontestabilă dovadă a profesionalismului din industria muzicală românească (şi nu numai), unde fete decorative devin peste noapte super-vedete, în timp ce artişti cu talent se pierd în anonimat.

    Ce şanse au cei talentaţi?

  1. dacă se autofinanţează… poate au noroc
  2. pot încerca varianta Milli Vanilli: ei să facă melodiile şi să le înregistreze şi nişte fiinţe decorative să danseze şi să facă playback pe muzica lor. Varianta modernă: Gorillaz; doar că aici fiinţele decorative erau personaje de desene animate. Dar au avut succes
  3. să rămână “pour les connaiseurs”, şi să aibă 30 de fani în toată ţara
  4. sau, cum fac cei mai mulţi, să se piardă în anonimat.

    Întrebare de baraj: câte din artistele noastre “mari” se încumetă la un unplugged? Sau la un jam cu un cântăreţ adevărat?

    Altă întrebare de baraj: când va fi “dezgopată” Capsula Timpului, se va fi schimbat ceva din ce-am scris eu aici?

Technorati tag: