nedumeriri


Am căutat pe net de am turbat mai întâi să aflu în ce colegiu electoral sunt, iar apoi să aflu care sunt cei care luptă pentru votul meu. În final am gasit o listă de nume. Dar atât – o lista de nume, multe fără a avea măcar o poză, şi cu 2-3 excepţii fără nici un fel de alte date în afara partidului din care face parte… păi… deci… tot partide o sa votăm, nu? Mi-ar face şi mie plăcere să ştiu că x sau y e zugrav, sau medic, sau inginer – orice meserie cinstită e nobilă; dacă nu scrie nimic înseamnă că sunt nişte pierde-vară, coate-goale, maţe-fripte (parcă a mai zis cineva cândva asta… 😛 ) sau nişte hoţi de profesie, care încep prin a ne fura voturile şi care vor ajunge departe. Vreau să vad un plan electoral, nişte minciuni, ceva – orice. Urâta treabă cu alegeile la români.

Vreau să votez în cunoştinţă de cauză! Dacă ştiţi vreun site unde se dau şi alte date despre candidaţi în plus faţă de nume şi partid, ziceţi-mi şi mie, vă rog!

PS: am văzut că la colegiile electorale din afara ţării lucrurile stau puţin altfel. O fi ăsta vreun mesaj subliminal?

Anunțuri

Pentru cine nu ştie, azi Adevărul a dat gratis cu ziarul o carte. M-am trezit şi eu mai devreme cu 45 de minute, pe care le-am petrecut umblând din chioşc în chioşc întrebând de ziar. Chioşcurile împărţite în 2 categorii – cele care nu au primit ziarul, şi cele care l-au epuizat. Cele mai interesante momente au fost când o vânzătoare mi-a demonstrat ce bune-s termopanele de la chioşcul ei, că vorbea ca peştele-n acvariu – cu geamul închis şi zgomotul de la trafic evident că n-am auzit nimic, şi când o altă vânzătoare (poza ei ar trebui să fie în dicţionar la definiţia termenului isteric) a început să zbiere la mine mai-mai să mă şi ia la palme că de la 5 dimineaţa cum am eu pretenţii să mai găsesc ziarul la ora aia (adică 7 – a se observa structura plină de logică şi în perfectă concordanţă cu normele gramaticale actuale).

Ca să fiu perfect cinstit, nici măcar nu ştiu ce carte s-a dat azi cu ziarul şi prin urmare, ce carte am căutat. Dacă era aşa important să o am, o puteam cumpăra până acum fie din vreo librărie, fie de la vreun anticariat – aşa că nu simt altceva decât regret că mai puteam să dorm o juma’ de oră.

Sunt însă alte lucruri (şi mai ales fiinţe) pentru care nutresc cu totul alte sentimente. Pentru cei care nu sunt din Bucureşti (sau nu merg cu transportul în comun): există două ziare gratuite care se găsesc dimineaţa la metrou, la casele de bilete de la transportul în comun şi prin benzinării. Se găsesc în nişte cutii mari pe principiul ca fiecare să îşi ia câte un ziar. Într-o dimineaţă m-am certat cu o tanti care luase un snop (vreo 10) că nu mi se pare corect dacă e gratis să le iei pe toate. Ea a argumentat că ducea colegelor de birou – ăsta e românul: se duce la birou să citească ziarul, nu să muncească. Şi eu dau ziarul colegilor de la muncă – îl las pe un birou şi cine vrea să îl citească îl ia şi-l citeşte. Şi nu s-a întâmplat să se supere nimeni până acum din cauză că e un singur ziar la vreo 20 de oameni.

Ceea ce însă nu am priceput în ruptul capului – acum vreo săptămână am văzut un nene care luase 2 teancuri mari de ziare la sacoşe. Cred că în total luase vreo sută, dacă nu şi mai multe. De ce? Ce faci cu 100 de ziare? Mai ales că în toate scrie acelaşi lucru. Nu era nici un talon de concurs ataşat sau mai ştiu eu ce care să motiveze gestul. Plus că la ce figură de ‘telectual avea omul… (ştiu, nu sunt politically correct, şi nici nu intenţionez să fiu).

Îmi vin în minte două posibile explicaţii: a auzit că se scumpeşte hârtia igienică. Da, numai că tuşul ăla conţine un acid puternic care în contact cu fundul (şi numai cu fundul) se activează şi începe să ardă organismul pe dinăuntru în cel mai crunt mod posibil. Sau ca să le folosească la făcut focul în sobă – numai că tuşul este similar compoziţional prafului de puşcă; pus în cantităţi mari pe foc explodează…

Sunt convins că omul nostru ştie asta, aşa că întrebarea rămâne: ce voia el să facă cu 100 de ziare în care scrie acelaşi lucru?

Titlu: Razie pentru NATO: Mai multe prostituate au fost ridicate de pe centura Capitalei

Intrebare: voi ce intelegeti din acest titlu? Ca nu au suficiente fetite pentru numarul mare de demnitari ce vor sosi si se asigura, nu?

mai tineti minte pozele astea postate acum ceva vreme?

am aflat ce era cu pinguinul si cu inima in cauza:

… dai pe pere. O urmare aparent paradoxală a introducerii convorbirilor gratuite de către Romtelecom a fost creşterea numărului de apeluri către reţelele mobile. De ce?

R1: dacă ai de comunicat urgent ceva persoanei X o suni. Sună ocupat, pt că persoana X vb la tel cu persoana Y. Pentru că e urgent, o suni pe mobil. Uneori un bip e suficient, alteori nu…

R2: am sunat pe cineva cu care nu mai vorbisem de ceva vreme. O roboţică mi-a spus cu o voce dulce că numărul cu pricina s-a schimbat şi îmi recomandă să sun la informaţii. Sun la informaţii, unde o altă roboţică mă anunţă că apelul meu a fost taxat cu 0,25€ +TVA. Frumos era să mă anunţe că apelul va fi taxat dacă apăs tasta „1” pentru continuare, or something. De ăia 0,25€ sun pe mobil şi întreb care e noul număr de fix… Plus că în felul ăsta nu trebuie să-mi aduc aminte toată adresa (bonus: caută familia Ionescu/Popescu etc într-un bloc cu peste 100 de apartamente/scară şi vreo 4-5 scări. Atunci să vezi distracţie!)

Puse de-a valma…

Ca sa pleci, tre’ să îţi faci bagajul…
Iar ca să îl faci, tre’ să goleşti rucsacul de ce era înainte în el…
Iată o scurta listă cu minunăţiile găsite in buzunarul exterior (destul de mic, aparent, dar, în realitate, mai încăpător ca poseta unei femei):

– facturi (plătite şi neplătite)
– chitanţe
– bilete de tren
– brichetă
– chewing-gum
– un lacat fara cheie
– o folie de paracetamol cu o pastila
– doxiciclina (5 pastile)
– deodorant
– crema de plaja (or something like that)
– un bilet de teatru şi un bilet de la un muzeu (e prea mototolit si plouat ca sa imi dau seama de la ce muzeu, dar are culori vii)
– extrase de cont de la banca
– 2 carti de vizita ale unor persoane pe care nu le cunosc
– si un pachet de servetele 3/4 plin

» end of story «

    Am văzut la Kro$$fire ce trăsnăi caută oamenii care ajung pe blogul lui. Eu am mai făcut nişte verificări de-astea (de exemplu aici), dar am zis să văd cum evoluează situaţia.
    Şocant, cel mai des oamenii ajung pe blogul meu căutând „poze rock„… Şi pentru că nu mă prindeam neam cum au ajuns aici, am dat şi eu acelaşi search pe google… şi blogul meu a ieşit al 6-lea în lista de căutări!!! Sorry, nu am vrut să induc pe nimeni în eroare, dar faptul că am articole cu poze pe un blog intitulat „Lead me to the rock that is higher than I” poate duce la confuzii. Încă o dată, sorry. Următoarele căutări ca frecvenţă au fost baiat rock (no kiddin’, peeple), carte despre rock, povesti rock şi alte variante similare… şi totul a pornit de la un bolovan…
    A doua căutare ca frecvenţă a fost „reviste pleiboi„. Eu am scris chestia asta la mişto… văd că lumea m-a crezut pe cuvânt.
    Următoarea variantă de căutare a fost „poze nudişti„, „nudişti la mare„, „nudişti la 2 mai” – omul care a căutat ultima variantă a avut muuuuuultă răbdare… blogul meu apare abia pe pagina a 11-a ca relevanţă în căutarea google…
    Articolul cu cele mai multe răspunsuri relevante la problemele oamenilor e cel despre invenţii… glad I could help, deşi eu voiam să demonstrez altceva. Căutătorii au ajuns aici uitându-se după „invenţii„, „motor cu aburi„, „motor diesel„, „motor otto„, „prima locomotivă inventată„, „primul aparat de fotografiat” and so on… cea mai faină căutare a fost „cine a inventat motorul diesel
    Ce a mai căutat lumea şi a şi găsit:
– „despre mine„… pen’ că gugăl nu ştie cine eşti (şi nici tu, de vreme ce cauţi să afli asta de pe net) te trimite la alţii… la mine e simplu: nu ştiu şi nici nu-mi pasă cine eşti…
– „cum a apărut primul sarpe” – habar n-am, nu-mi prea pasă… eu am scris despre Şarpe de la Radio Total…
– „alergie de la cola” – la câte e-uri are zeama aia în ea, nu mă mir
– „alergi de la căldură” – nu; ori alerg de căldură (către răcoare), ori nu mai am pic de energie ca să alerg. Sau căutai „alergii”? A naibii, gramatică, ba-i un i, ba doi, ba trei, şi niciodată câţi crezi 😀  
– „fete de winamp” – fete sau feţe? a doua variantă se cheama skin şi cea mai mare colecţie o găseşti pe winamp.com
– „autopsie” – au ajuns la drama bietei imprimante… culmea e că gugăl pune rezultatul pe locul 9 în ordinea relevanţei… căutând şi eu cuvântul ăsta pe net am dat peste o poză faină… după ce o traduc o postez
– „motto în viaţă” – găseşte-ţi singur!

Pagina următoare »