Duminica trebuia să vina unchi-meu pe la Bucureşti, şi era deja stabilit cu părinţii să îmi aducă un pachet cu diverse de-acasă. Tot ce aveam de făcut eu era să ies în faţa blocului şi să iau pachetul când îmi dădea bip. Toate bune şi frumoase. Îmi dă bip, cobor, reperez maşina, şi, din maşină, cine coboară? Evident, unchiul, plus cei doi părinţi ai mei. Care, evident, nu suflaseră o vorbă cum că ar avea de gând s-ajungă prin Buc… aşa că mi-am petrecut duminica în compania lor, şi a fost unul din cele mai faine weekenduri din ultimele câteva luni.

    După ce au plecat ai mei, mi-am făcut nişte planuri mari: mănânc, fac o baie, şi după aia mă bag în pat şi mai citesc niţel. Prima parte s-a rezolvat uşor (normal, în pachet au adus şi mâncare – home made, best quality). Când să mă bag în cadă – puf! – se stinge lumina. Mă uit pe geam, şi apreciez geniul celor care au proiectat sistemul de distribuţie a energiei electrice. Adică: pe bulevard – întuneric. Blocurile de pe aceeaşi parte cu mine a bulevardului aveau lumină. Cele de pe partea opusă, din 2 in 3. Cel mai fain e că la un bloc o scară era în beznă, celelalte aveau lumină. De… ca la noi. Şi uite aşa am făcut o baie pe întuneric – nu prima, sper că nici ultima, dar celelalte măcar erau la mare sau la piscina – ah, sweet memories 😀

Reclame