Acum vreo două săptămâni, imprimanta mea a decis că nu mai vrea să aibă de-a face cu lumea asta mizerabilă şi cu chinurile la care o supuneam eu. Aşa că după ce mi-a dat un oarecare preaviz (“Used ink tank is almost full”), a dat un mesaj de eroare (“Used ink tank is full”) şi a înţepenit. Mi-a dat şi un sfat: “Please refer to a service center”. Adică era foarte supărtă pe viaţă. M-am dus pe la diverse service-uri unde o grămadă de oameni au ridicat din umeri, şi-au dat cu părerea care ar putea fi problema, şi mi-au spus că ar fi mult mai ieftin să îmi cumpăr o imprimantă nouă.

    Aşa că, neavând nimic de pierdut, am decis să încerc o operaţie pe cord deschis. Dacă va fi operaţie sau autopsie vom vedea mai încolo.

     after.jpgÎn fine, m-am apucat să caut şuruburile care ţineau panoul frontal, le-am desfăcut, l-am îndepărtat… nu o să vă plictisesc cu toate detaliile. E suficient să spun că o imprimantă (acest model, cel puţin) are mai multe şuruburi pe unitatea de suprafaţă / volum decât Turnul Eiffel. Şi nu vă apucaţi să-mi spuneţi că respectivul turn este îmbinat cu nituri, că ştiu! Pe lângă numărul uriaş de şuruburi, mai are şi o grămadă de conectori, plus n-şpe mii de arcuri, arculeţe şi arcuşoare care ţin diverse elemente în anumite poziţii. După ce am dezmembrat-o aproape de tot, am ajuns la aşa-numitul “used ink tank”. Care nu e nicidecum un rezervor, ci e alcătuit din două bucăţi de pâslă sau alt material similar al cărui scop este să absoarbă cerneala “uzată”, provenită din auto-curăţarea capului de scriere. Una din cele două bucăţi era aproape pură, fiind îmbibată doar într-un colţ. Ăsta e etalonul de “before”. tank.jpgCealaltă era îmbibată cu cerneală, având o minunată culoare neagră (am stat şi m-am minunat de unde a fost atâta cerneală… cred că toată cerneala ajunsă pe hârtie în doi ani de folosire intensivă a imprimantei era mai puţină cantitativ decât cea care se îmbibase aici).

    Şi, într-un elan de zel, m-am apucat să spăl chestia asta. Adică am pus-o în chiuveta de la baie şi am dat drumul la apă să curgă peste ea. După vreun sfert de oră, apa care ieşea din “rezervor” era suficient de neagră încât să poată folosi ea însăşi drept cerneală pentru grafomani. spal.jpgE inutil să vă zic că după asta chiuveta mea arăta ca toţi cei 101 de dalmaţieni simultan… dar câteva minute bune de frecat energic cu peria de sârmă au adus-o la o nuanţă cât de cât similară cu cea dinaintea experimentului. Păcat că peria de sârmă nu poate fi aplicată cu acelaşi zel şi pe mâinile mele 😦

    După ce se va fi uscat “rezervorul”, voi tenta montarea la loc a imprimantei şi punerea ei în funcţiune… dar despre asta într-un episod viitor, când se va ridica misterul: a fost operaţie sau autopsie?

Reclame