A venit din nou una din cele trei perioade ale anului care mie nu imi plac deloc. Se cheamă febra cumpărăturilor de sărbători. Fie că e vorba de început de Martie, de Paşte sau de Sărbătorile de Iarnă, se întâmplă cam acelaşi lucru: trotuarele sunt supraîncărcate cu tarabe pe care se vând tot felul de cadouri, în mare parte aceleaşi la toate cele 3 momente menţionate anterior: chiloţi, sutiene, jucării chinezeşti, ustensile populare tradiţionale de masaj :p , şi, rătăcit ici-colo, câte un ren, ou înconediat sau mărţişor după caz. Deşi sunt convins că dacă aş căuta cu atenţie, aş găsi şi acum mărţişoare şi ouă încondeiate.

lume.jpg

    O a doua parte a acestei nebunii se desfăşoară într-un aşa-numit “cadru organizat”. Adică la Salla Dalles şi încă în câteva locuri din oraş se desfăşoară un târg de cadouri. Unde găseşti aceleaşi chestii ca pe trotuare. Şi, tot ca pe trotuare, produsele sunt cam aceleaşi indiferent de ocazia cu care se desfăşoară târgul, eventual aranjate un pic altfel.

    Cea de-a treia şi cea mai stresantă parte se desfăşoară în super-, hiper-, ultra-, extra- etc- marketuri. Respectiv omorul de pe lume; stai 3 ore la coadă ca să cumperi un căruţ cu vârf de chestii. Dacă vrei să iei doar o ciocolată (de curiozitate, se duce cineva în hipermarket doar pentru o ciocolată? Eu am plecat de câteva ori astfel “împovărat” – ah, duuulce povară 🙂 – dar asta din cauză că nu am (mai) găsit ce căutam şi ca să nu plec chiar cu mâna goală) – după cum ziceam, dacă vrei să iei doar o ciocolată, tot 3 ore stai la coadă.

    Nu se pot organiza nişte sărbători când oamenii să nu simtă nevoia să se înghesuie ca disperaţii doar din plăcerea de a se înghesui? Al naibii capitalism.

Reclame