… cu susul în jos!

    Azi am asistat la două evenimente aproape şocante.

    Primul: situaţie clasică – un semafor, câteva maşini oprite la semafor. Din spate vine o salvare cu girofarul şi sirenele pornite. Am văzut că una din maşinile care erau între salvare şi semafor s-a băgat cuminte pe banda I şi i-a lăsat loc să treacă, dar am pus chestia asta pe seama numerelor străine ale maşinii. M-am gândit că poate chiar era un străin la volan, şi nu un român de-al nostru, şi n-am dat importanţă faptului. Ce m-a frapat a fost faptul că una din maşinile oprite la semafor (singura de pe banda I) s-a dat la o parte şi a făcut loc salvării să treacă. Şi era Dacie, cu număr de Bucureşti.

    Al doilea: eram într-un autobuz, nu contează pe ce linie… de fapt ar putea conta; pe una din liniile de periferie, unde ai şanse foarte mari să rămâi fără portofel. Într-o staţie, o bătrânică “dotată” cu plasa supra-încărcată de rigoare, aştepta să coboare. Şi un băiat de vreo 17 ani se oferă să o ajute. Îi ia plasa, o sprijină la coborâre. După care pleacă în cu totul altă direcţie (cu asta am exclus eventualele legături de rudenie sau vecinătate)

    Oare se îndreaptă ţara asta spre ceea ce tembelii ăia de occidentali numesc “normalitate”?

Reclame