Never say no, try anything twice
Brian Adams

    După ce am văzut “Talladega Nights”, am căutat pe net şi părerile altora despre acest film. Undeva, un comentariu (susţinut şi de alte păreri similare) spunea că de fapt filmul este o excepţie, şi Will Ferrell este de fapt un actor bun, dând drept exemplu filmul “Anchorman”. Am zis să-i mai dau o şansă, deoarece, într-adevăr, există multe exemple de actori buni care au jucat în filme proaste. Se-ntâmplă.

    Drept pentru care m-am uitat şi la “Anchorman”. Filmul se vrea a fi o comedie despre ce însemna a fi prezentatorul ştirilor de seară pe canalele TV locale “înainte de apariţia cablului TV, pe vremea când prezentatorul local avea supremaţia, când lumea credea tot ce auzea la TV. Era vremea când numai bărbaţii aveau voie să citească ştirile.” Ideea mi s-a părut cel puţin interesantă, şi într-adevăr, filmul a debutat promiţător. Dar… restul filmului a fost sub orice aşteptări… Şi filmul ăsta este făcut (ca şi Talladega) în stilul parodie de doi lei, cu căderea personajului principal pe când se afla în culmea gloriei, şi apoi revenirea sa spectaculoasă. Nu o să povestesc despre ce e vorba în film, n-are rost, o să spun doar că asta m-a vindecat aproape definitiv de filmele cu Will Ferrell (“aproape” pentru că în “Wedding Crashers” a făcut un rol destul de bun).

Ce mi-a plăcut:
– începutul filmului, aura de poveste, de legendă indusă de narator
– prima confruntare între echipele de ştiri de la posturi TV rivale

Ce nu mi-a plăcut:
– cam tot restul filmului
– a doua confruntare între echipele de ştiri de la posturi TV rivale (lupte de stradă ?!?!?)

Fraze memorabile:
– Ron Burgundy: You stay classy, San Diego. I’m Ron Burgundy?
Ed Harken: Dammit. Who typed a question mark on the Teleprompter?

– Ed Harken: Ron, are you paying attention?
Ron Burgundy: Nope!

– “Go fuck yourself, San Diego.

Reclame