24 martie 2008
Titlu: Razie pentru NATO: Mai multe prostituate au fost ridicate de pe centura Capitalei
Intrebare: voi ce intelegeti din acest titlu? Ca nu au suficiente fetite pentru numarul mare de demnitari ce vor sosi si se asigura, nu?
29 noiembrie 2007
mai tineti minte pozele astea postate acum ceva vreme?
am aflat ce era cu pinguinul si cu inima in cauza:
15 iulie 2007
… dai pe pere. O urmare aparent paradoxală a introducerii convorbirilor gratuite de către Romtelecom a fost creşterea numărului de apeluri către reţelele mobile. De ce?
R1: dacă ai de comunicat urgent ceva persoanei X o suni. Sună ocupat, pt că persoana X vb la tel cu persoana Y. Pentru că e urgent, o suni pe mobil. Uneori un bip e suficient, alteori nu…
R2: am sunat pe cineva cu care nu mai vorbisem de ceva vreme. O roboţică mi-a spus cu o voce dulce că numărul cu pricina s-a schimbat şi îmi recomandă să sun la informaţii. Sun la informaţii, unde o altă roboţică mă anunţă că apelul meu a fost taxat cu 0,25€ +TVA. Frumos era să mă anunţe că apelul va fi taxat dacă apăs tasta “1″ pentru continuare, or something. De ăia 0,25€ sun pe mobil şi întreb care e noul număr de fix… Plus că în felul ăsta nu trebuie să-mi aduc aminte toată adresa (bonus: caută familia Ionescu/Popescu etc într-un bloc cu peste 100 de apartamente/scară şi vreo 4-5 scări. Atunci să vezi distracţie!)
28 iunie 2007
Puse de-a valma…
Ca sa pleci, tre’ să îţi faci bagajul…
Iar ca să îl faci, tre’ să goleşti rucsacul de ce era înainte în el…
Iată o scurta listă cu minunăţiile găsite in buzunarul exterior (destul de mic, aparent, dar, în realitate, mai încăpător ca poseta unei femei):
- facturi (plătite şi neplătite)
- chitanţe
- bilete de tren
- brichetă
- chewing-gum
- un lacat fara cheie
- o folie de paracetamol cu o pastila
- doxiciclina (5 pastile)
- deodorant
- crema de plaja (or something like that)
- un bilet de teatru şi un bilet de la un muzeu (e prea mototolit si plouat ca sa imi dau seama de la ce muzeu, dar are culori vii)
- extrase de cont de la banca
- 2 carti de vizita ale unor persoane pe care nu le cunosc
- si un pachet de servetele 3/4 plin
» end of story «
27 mai 2007
Am văzut la Kro$$fire ce trăsnăi caută oamenii care ajung pe blogul lui. Eu am mai făcut nişte verificări de-astea (de exemplu aici), dar am zis să văd cum evoluează situaţia.
Şocant, cel mai des oamenii ajung pe blogul meu căutând “poze rock“… Şi pentru că nu mă prindeam neam cum au ajuns aici, am dat şi eu acelaşi search pe google… şi blogul meu a ieşit al 6-lea în lista de căutări!!! Sorry, nu am vrut să induc pe nimeni în eroare, dar faptul că am articole cu poze pe un blog intitulat “Lead me to the rock that is higher than I” poate duce la confuzii. Încă o dată, sorry. Următoarele căutări ca frecvenţă au fost baiat rock (no kiddin’, peeple), carte despre rock, povesti rock şi alte variante similare… şi totul a pornit de la un bolovan…
A doua căutare ca frecvenţă a fost “reviste pleiboi“. Eu am scris chestia asta la mişto… văd că lumea m-a crezut pe cuvânt.
Următoarea variantă de căutare a fost “poze nudişti“, “nudişti la mare“, “nudişti la 2 mai” - omul care a căutat ultima variantă a avut muuuuuultă răbdare… blogul meu apare abia pe pagina a 11-a ca relevanţă în căutarea google…
Articolul cu cele mai multe răspunsuri relevante la problemele oamenilor e cel despre invenţii… glad I could help, deşi eu voiam să demonstrez altceva. Căutătorii au ajuns aici uitându-se după “invenţii“, “motor cu aburi“, “motor diesel“, “motor otto“, “prima locomotivă inventată“, “primul aparat de fotografiat” and so on… cea mai faină căutare a fost “cine a inventat motorul diesel“
Ce a mai căutat lumea şi a şi găsit:
- “despre mine“… pen’ că gugăl nu ştie cine eşti (şi nici tu, de vreme ce cauţi să afli asta de pe net) te trimite la alţii… la mine e simplu: nu ştiu şi nici nu-mi pasă cine eşti…
- “cum a apărut primul sarpe” - habar n-am, nu-mi prea pasă… eu am scris despre Şarpe de la Radio Total…
- “alergie de la cola” - la câte e-uri are zeama aia în ea, nu mă mir
- “alergi de la căldură” - nu; ori alerg de căldură (către răcoare), ori nu mai am pic de energie ca să alerg. Sau căutai “alergii”? A naibii, gramatică, ba-i un i, ba doi, ba trei, şi niciodată câţi crezi 
- “fete de winamp” - fete sau feţe? a doua variantă se cheama skin şi cea mai mare colecţie o găseşti pe winamp.com
- “autopsie” - au ajuns la drama bietei imprimante… culmea e că gugăl pune rezultatul pe locul 9 în ordinea relevanţei… căutând şi eu cuvântul ăsta pe net am dat peste o poză faină… după ce o traduc o postez
- “motto în viaţă” - găseşte-ţi singur!
18 mai 2007
… e bine să punem taxă ca nu cumva să ne trezim cu caruţele cu cai mergand pă autostradă unii, că poate-şi imaginează că pentru asta am facut autostradă…
Cam agramat nenea ăsta, nu? Ok, poate n-a zis “pă autostradă” şi a zis “pe”, iar eu, mai surd, am auzit cum mi-a convenit… Chiar şi aşa, “cu caruţele cu cai mergand pe autostradă unii” sună foaarte româneşte, nu? Ascultaţi şi voi, fragmentul în cauză se află aici.
După cum a observat d-l Şarpe: când a făcut autostrada, nene, că s-a dus să îi roage pe constructori să accelereze ritmul de construcţie…
Eu am alte probleme existenţiale: căruţele cu cai. I mean, din câte am observat eu, căruţe cu cai, vaci şi alte astfel de pericole la siguranţa circulaţiei nu mai găseşti pe autostradă. Da, am prins şi momente de-astea, când abia se inaugurase sectorul Lehliu-Drajna din Autostrada Soarelui şi nu erau încă puse gardurile de protecţie; dar acum problema pare a fi rezolvată.
Şi atunci? Cumva s-a referit la “căruţele cu cai” as in Dacii obosite, Trabanturi şi alte maşini vai mama lor care nu-s în stare să depăşească limita de viteză pe autostradă că n-au suficienţi cai-putere? Nene Tăriceanu, poate că tu te-oi fi născut pe Harley şi simţi un nod în gât când îi vezi pe fraierii ăia că abia merg cu 100 km/h dar:
- limita de viteză pe autostradă e de 130 km/h. So??? Oficial, chiar dacă maşina mea poa’ să meargă cu 300, tot degeaba. A, am uitat, matale eşti prim-ministru şi mergi cu coloana oficială cu ce viteză vrea muşchiu lu’ matale… şi chiar dacă nu eşti în coloana oficială, care poliţist e suficient de sinucigaş să te amendeze? Chiar, de ce nu se folosesc banii de pe amenzile date (dar date, nu şpaga la mica-nţelegere cu miliţianu’) pe autostradă în loc de taxă? c-ar ieşi mai mulţi.
- din câte ştiu eu, taxa aia de drum de tre’ s-o plătesc este ca să am acces pe drumurile naţionale şi autostrăzi. So… plătesc ca să am dreptul să dau bani ca să am voie să merg pe autostradă? No, shit…
- atâta timp cât autostrada e făcută din bani publici, adică din banii mei, ce să înţeleg? Că banii ăia mi i-aţi luat ca să mă pot lăuda că uite, dom-le, şi din banii mei a fost făcută autostrada asta, da’ eu tre’ să mai dau nişte bani ca să merg pe ea?
Atunci:
Luaţi târnăcopul,
Luaţi pick-hammerul,
Şi daţi, daţi, daţi, daţi,
Să iasă banul dumneavoastră!
Din banii mei s-a construit bucata asta de autostradă, o iau cu mine acasă! S-o pun în vitrină să mă laud la prieteni că uite dom’le ce chestii mişto au făcut ăştia cu banii mei.
No, hai, drumuri bune!
13 mai 2007
Transport:
Locomotive - prima locomotivă cu abur a fost creata pe la 1804, iar în anii care au urmat a produs revoluţia în transport; în 1912 a fost fabricată prima locomotivă diesel. Prima locomotivă electrică a apărut în 1837, fiind alimentată de baterii, iar în 1879 a fost introdus primul tren electric (tot cu baterii) de călători la Berlin. În 1895 a apărut prima cale ferată electrificată în Baltimore, SUA, iar în 1984, primul sistem comercial de transport prin levitaţie magnetică (Maglev)
Automobile - Karl Benz a construit în 1885 primul automobil cu motor Otto (pe beznină). În perioada anilor 1900 au mai fost construite şi automobile cu motor cu abur. Rudolf Diesel a patentat motorul care îi poartă numele în 1892. Deşi a construit primul astfel de motor în 1897, abia în anii 1930 dimensiunile motoarelor diesel au scăzut suficient de mult încât să poată fi folosite în automobile.
Nave - deşi există de mii de ani, până la apariţia motoarelor erau relativ ineficiente şi la mila condiţiilor atmosferice. Iniţial au fost folosite motoare cu abur folosind pentru propulsie zbaturi şi mai târziu elice. Ulterior s-au intordus motoarele diesel, turbinele de gaz şi turbinele cu abur, ultima categorie folosind fie combustibili fosili (cărbune, motorină sau gaze naturale lichefiate) sau puterea generatoarelor nucleare.
Avioane - Au apărut la începutul secolului XX şi au evoluat rapid într-o perioadă de 50 de ani, folosind pentru propulsie motoare cu ardere internă, motoare cu reacţie şi rachete.
Elicoptere - primul vehicul care să se ridice de la sol prin forţa elicelor şi nu a aripilor a fost construit în 1907. De atunci au fost încercate diferite variante de poziţionare a elicelor, cu elici în tandem (chinook-like), coaxiale şi transversale.
Deşi acum s-a ajuns la construcţia unor avioane cu adevărat mamut, a unor maşini care depăşesc viteza sunetului, ele sunt variaţii şi reinterpretări ale unei teme date, totul învârtindu-se practic în jurul principalelor sisteme de propulsie: motoarele, fie ele cu abur, cu combustie internă (Diesel sau Otto), cu reacţie sau rachete.
Entertainment
Aici vorbim despre înregistrarea şi transmiterea sunetului şi a imaginilor.
Fotografia - a apărut în 1826, cu o imagine înregistrată de Nicéphore Niépce, care a necesitat un timp de expunere de 8 ore. Fotografia color a apărut la sfârşitul secolului XIX, prima fotografie color fiind făcută în 1861 de către fizicianul James Clerk Maxwell. Fotografia digitală a apărut în 1981, cu introducerea pe piaţă a aparatului de fotografiat Sony Mavica
Sunetul - primul aparat practic de înregistrare şi reproducere a sunetului a fost fonograful mecanic cu cilindru, inventat de Thomas Edison în 1877. În 1889 a apărut discul de gramofon. Înregistrarea pe bandă magnetică a fost introdusă în 1940, iar caseta audio a fost introdusă de Philips în 1964. Înregistrarea audio digitală şi compact-discul au apărut în 1983. Legată de sunet este o altă invenţie majoră, şi anume telefonul, care a luat naştere în 1876. În 1965 a apărut telefonul fără fir (cordless). Telefonia mobilă a luat naştere incă din timpul celui de-al doilea război mondial, când erau folosite radiotelefoanele, iar în 1947 a fost inventată structura celulară hexagonală folosită astăzi. În mai multe ţări din lume există deja mai multe telefoane mobile decât locitori, dar asta este o altă poveste
Radioul - a luat naştere la sfârşitul secolului XIX; în 1894 Sir J.C.Bose a inventat emiţătorul cu mercur, care a fost folosit de Marconi în 1901 pentru prima transmisie radio transatlantică. Apariţia tubului deteector cu vid (”lampa”) a deschis calea către prima emisiune radio care a avut loc în Ajunul Crăciunului 1906. Primul radio cu tranzistori a apărut în 1954.
Filmul - primele imagini animate au apărut în anii 1860, iar filmul înregistrat pe celuloid a apărut prin anii 1880, mai întâi sub forma unor fotografii separate, făcute pe o singură rolă de film, apoi ca filme propriu-zise. Sunetul a fost adăugat în anii 1920, iar culoarea a fost adăugată prin anii ‘40.
Televiziunea - iniţial apărută ca televiziune electromecanică cu disc rotativ a fost patentată de studentul german Paul Nipkow în 1884, însă abia în 1907 a devenit practică. Însă în 1911 a fost prezentată la Londra teoria televiziunii electronice, bazată pe folosirea tubului catodic, care a apărut ca realitate în 1927, în laboratorul lui Philo Farnsworth din San Francisco, în anii care au urmat fiind făcute numeroase progrese. Televiziunea în culori a apărut iniţial în 1929 când Laboratoarele Bell au demonstrat imaginile color scanate mecanic, iar în 1940 a apărut primul televizor color electronic, prima emisiune color la televiziune având loc în 1951. Ca o curiozitate, Cuba a fost a doua ţară din lume care a avut emisiuni tv color, începând cu 1958, însă acestea au continuat numai până la revoluţia din 1959, după care până în 1959 s-a revenit la televiziunea alb-negru.
Computerele - primele aparate automate de procesare a datelor cu cartele perforate au apărut în 1890, iar în prima jumătate a secolului XX au apărut calculatoare analogice, mecanice sau electrice. Primele calculatoare electronice, cu tuburi vidate au apărut în anii ‘40 (Zuse Z3, Atanasoff-Berry - 1941, Colossus, Harvard Mark I -1944, ENIAC - 1946); începând cu anii ‘60 au fost treptat înlocuite cu aparate bazate pe tranzistori, iar din anii ‘70, odată cu apariţia circuitelor integrate şi a microprocesoarelor computerele au evoluat rapid către calculatoarele din ziua de azi.
În fine… asta a fost o grămadă de istorie pusă laolaltă relativ rapid şi dezorganizat; ceea ce am vrut să demonstrez este că grosul invenţiilor au fost făcute între 1820 şi 1970, restul a fost pur şi simplu rafinare a unor idei şi principii şi folosirea lor în domenii noi.
Deci: a mai rămas ceva de inventat şi de descoperit? Evident, au mai rămas o grămadă de chestii… care anume? Asta nu prea ştiu. Dac-aş şti le-aş inventa eu. Cert e că s-a ajuns la un “standstill” în ceea ce priveşte invenţiile. De ce? Nu ştiu. Poate că oamenii au descoperit tot ce puteau descoperi si au inventat tot ce puteau inventa la nivelul actual de inteligenţă; poate că ne trebuie un pas major în evoluţie pentru a putea descoperi şi inventa lucruri noi.
Un potenţial răspuns, foarte amuzant, l-am descoperit la Eduard:
5 mai 2007
Orice greşală se plăteşte. Asta e clar.
Am un calculator relativ nou, bun, pe care am pus WinXp, şi pentru c-am mai trecut prin nişte experienţe neplăcute dotat cu antivirus. La un moment dat, am observat ca unele programe nu mai vor să pornească (de la programe super-complicate şi care mănăncă resurse pe pâine până la banalul calculator al windowsului), însă mesajul de eroare m-a nedumerit total:
Ok, toate bune şi frumoase. M-am dus eu cu system restore la un punct unde toate mergeau bine şi frumos, am dat restore, şi viaţa a fost din nou frumoasă. Timp de câteva zile, după care au reapărut erorile în cauză. Am zis câteva vorbe de dulce, m-am întors la system restore şi, surpriză! “You have no restore points. Would you like to create one now?” Asta după ce cu câteva zile înainte aveamminim câte un restore point la 2 zile, timp de vreo 3 luni… Am decis să reinstalez windowsul, dar…
Am un hard de 250 GB (împărţit în partiţii aproximativ ca mai jos) pe care, în scurt timp după instalare l-am umplut cu diverse prostii mai mult sau mai puţin utile. Am vrut să salvez undeva setările din windows care mi-ar fi făcut viaţa mai uşoară după reinstalare (preferinţe la firefox, dc++, utorrent, winamp, my documents şi altele asemenea). Big problem deoarece nu aveam unde. Şi cum eroarea cu pricina nu mă lasă să folosesc Nero ca să scriu nişte discuri să fac spaţiu…
Aveam o partiţie goală, lăsată pentru un Linux pe care n-am mai apucat să-l instalez. Şi-am zis s-o fac partiţie de win pe care să salvez minunile alea, cel puţin temporar. I-am zis calculatorului s-o formateze, şi atunci s-a produs dezastrul:
Adică a formatat partiţia aia şi a şters trei din partiţiile celelalte, apărându-mi în locul lor un mare gol. Buba e: cum naiba recuperez eu ce era pe partiţiile alea? Adică, în 30 de secunde cât a durat procesul clar n-avea timp să şteargă fizic 160 GB de date (sau avea?). Dar cum le recuperez???
Pliiiz, help! Nu de alta, dar pe partiţiile alea aveam pe lângă o grămadă de junk (filme, muzică etc) şi o grămadă de chestii cărora nu le făcusem backup şi pe care nu am de unde să le recuperez (fotografii făcute de mine, cursuri şi alte asemenea minuni)
3 mai 2007
Am ajuns de ceva vreme la concluzia ca 6 ani de facultate plus un an juma’ de rezidentiat dau greutate cuvintelor mele atunci cand este vorba de orice altceva mai putin de medicină.
Ştiam încă din facultate că nu se uită nici dracu’ la ce zic eu că-s “mic şi prost”, dar aveam o oarecare (vagă) speranţă că se va schimba ceva-ceva odată cu primirea diplomei. Well ain’t that cute? But it’s wrong!
De asemenea nu îmi făceam iluzii că voi putea convinge o mamaie de 80 de ani de la ţară că aşa şi pe dincolo când ea ştie că cenuşă şi colb de pe pragul uşii. Whatever. Am ajuns la concluzia că nici pe o tanti de vreo 30-35 de ani aparent ceva mai deschisă la minte n-o pot convinge.
Şi argumentul “cel mai suprem” pe care l-am putut eu produce (”eu aşa am învăţat”) nu a fost contestat la modul la care mă aşteptam eu (”las’ că ştim noi ce învăţaţi voi la facultate, numa-n petreceri şi orgasme o ţineţi” - faza asta am auzit-o în troleibuzul 69 între o tanti de vârsta a 2 1/2a şi un student nu se ştie de la ce facultate. Numa-n petreceri - e un pic exagerat, că se mai închid şi cluburile din când în când să facă curat 
Cât despre orgasme, ce-i rău în asta? Aaa, se referea la orgii? Bănuiesc că era la fel de la curent şi cu profundele semnificaţii ale numărului liniei pe care circula ea zi de zi 
) Văd c-am luat-o pe arătură, aşa că mă întorc: “eu aşa am învăţat” a fost contestat la modul că ei, da, de parcă ăia de v-au Învăţat (unii dintre ei profesori universitari de talie mondială) ar avea cea mai vagă idee despre ce e aia medicină. Doar în ţara asta toată lumea se pricepe la medicină, nu? (Evident, cu excepţia medicilor, care îs buni doar când trebuie să dai vina pe cineva că nu şi-a făcut efectul tratamentul prescris pe care nu l-ai luat)
Gata. M-am răcorit. De mâine revin la posturi mai vesele
23 aprilie 2007
Am fost ieri la Festivalul Cafelei şi Ciocolatei (de care aflasem de la Andrei). Ce mă aşteptam să găsesc acolo: hectare întregi de standuri cu produse din cele 2 categorii mai sus amintite. Ce am găsit? O mână de standuri (hai să zic 20), o parte din ele pustii.
Plus ca, hai sa zicem ca nu renta sa faca free sampling, dar sa vinzi bomboanele de ciocolata cu un milion jumate kilu’ sau cu aproape juma’ de milion cutia mi se pare obscen.
Deci, ce am vazut:
Nu am văzut standuri ale numelor care mă aşteptam să fie pe-acolo: Kandia, Poiana, Milka, Heidi etc.
|
|
|
Nu crede până nu cercetezi! |
|
|
|
|
|
