Din nou plecat prin lume…

… de data asta, Italia

 

2 fast…

Să mai zică cineva că serviciile funerare nu-s profitabile…

 

Cretinoides vulgaris

Bucharest Challenge 2007

Niciodată nu l-am înghiţit pe marele comentator de F1 Miki yadda-yadda-yadda Alexandrescu, mai puţin pentru că vorbeşte fără să ştie nici el prea bine despre ce cât mai ales pentru că îi place să se audă vorbind şi nu poate să tacă. Probabil că el când respiră automat şi vorbeşte şi să-i ceri să tacă ar însemna să moară asfixiat… Plus că-mi aduce aminte de Jonny Bravo… But enough about me… let’s talk about… me Aşa că m-am bucurat nespus că Bucharest Challenge va fi transmis pe antene… no Miki in sight… deci:
Hai să ne uităm la tv… Antena 1 şi Antena 2. Acolo, un nene se joacă de-a comentatorul fără să aibă cea mai vagă idee despre ce vorbeşte. Între timp, unul din managerii uneia din echipe dă un interviu la tv, timp în care comentatorul nostru explică. Să îl ascultăm:

… nu am putut sa aud ce zicea nenea X…

Pai cum naiba să auzi dacă tu îi dădeai înainte ca disperatu’ cu reclamă la postu’ tău. Da, ştiu că mă uit la Antena 1. Da, mi-ai mai spus de 3 ori că şi pe Antena 2… dar de ce nu te uiţi pe monitor şi să taci când vorbeşte altu’ care zice ceva ce tu nu eşti în stare să zici???

În alt moment al cursei am observat comisarii de traseu mişunând pe pistă, cât se poate de relaxaţi, în timp ce la numai câţiva metri de ei bolizii merg cu 200 km/h. Ei chiar nu-şi imaginează că dacă o maşină d-aia scapă de sub control şi se propteşte-n zid (câteva au făcut-o), la fel de bine se poate propti şi în el? A, ştiu! Vestele alea reflectorivante le conferă invulnerabilitate… this isn’t a game people! Nu există save-uri, restart, respawn şi aşa mai departe… Dacă scapă cu toţi întregi, e o mare minune.

 

Nervi de primăvară

    Am ajuns de ceva vreme la concluzia ca 6 ani de facultate plus un an juma’ de rezidentiat dau greutate cuvintelor mele atunci cand este vorba de orice altceva mai putin de medicină.

    Ştiam încă din facultate că nu se uită nici dracu’ la ce zic eu că-s “mic şi prost”, dar aveam o oarecare (vagă) speranţă că se va schimba ceva-ceva odată cu primirea diplomei. Well ain’t that cute? But it’s wrong!

    De asemenea nu îmi făceam iluzii că voi putea convinge o mamaie de 80 de ani de la ţară că aşa şi pe dincolo când ea ştie că cenuşă şi colb de pe pragul uşii. Whatever. Am ajuns la concluzia că nici pe o tanti de vreo 30-35 de ani aparent ceva mai deschisă la minte n-o pot convinge.

    Şi argumentul “cel mai suprem” pe care l-am putut eu produce (”eu aşa am învăţat”) nu a fost contestat la modul la care mă aşteptam eu (”las’ că ştim noi ce învăţaţi voi la facultate, numa-n petreceri şi orgasme o ţineţi” - faza asta am auzit-o în troleibuzul 69 între o tanti de vârsta a 2 1/2a şi un student nu se ştie de la ce facultate. Numa-n petreceri - e un pic exagerat, că se mai închid şi cluburile din când în când să facă curat Cât despre orgasme, ce-i rău în asta? Aaa, se referea la orgii? Bănuiesc că era la fel de la curent şi cu profundele semnificaţii ale numărului liniei pe care circula ea zi de zi ) Văd c-am luat-o pe arătură, aşa că mă întorc: “eu aşa am învăţat” a fost contestat la modul că ei, da, de parcă ăia de v-au Învăţat (unii dintre ei profesori universitari de talie mondială) ar avea cea mai vagă idee despre ce e aia medicină. Doar în ţara asta toată lumea se pricepe la medicină, nu? (Evident, cu excepţia medicilor, care îs buni doar când trebuie să dai vina pe cineva că nu şi-a făcut efectul tratamentul prescris pe care nu l-ai luat)

    Gata. M-am răcorit. De mâine revin la posturi mai vesele

 

Paşte fericit!

 

Velăntainz dei

    Nu m-am dat niciodată în vânt după sărbătorile neaoş româneşti importate din străini gen velăntainz sau helăuin sau mai ştiu eu ce. Mai ales că în Bucureşti aceste sărbători, împreună cu cele clasice gen 1/8 martie, Paşte, Crăciun nu sunt altceva decât nişte pretexte pentru kitsch… aceleaşi chestii pe tarabe, an de an aceleaşi felicitări, multe dintre ele lipsite de orice farmec şi originalitate etc, etc, etc…

    Şi totuşi, navigând eu prin tulburile ape ale internetului, am găsit şi ceva care să merite… pe blogul PostSecret am dat peste o grămadă de urări şi felicitări, toate hand-made, unele cu mesaj pozitiv, altele cu mesaj negativ, unele cu destinatar ţintit (chiar dacă nu e nominalizat), altele adresate oricui le-o vrea… Reproduc aici două care mie mi s-au părut cele mai interesante:

 

A doua zi de Crăciun…

 

De ce nu-mi plac sărbătorile

    A venit din nou una din cele trei perioade ale anului care mie nu imi plac deloc. Se cheamă febra cumpărăturilor de sărbători. Fie că e vorba de început de Martie, de Paşte sau de Sărbătorile de Iarnă, se întâmplă cam acelaşi lucru: trotuarele sunt supraîncărcate cu tarabe pe care se vând tot felul de cadouri, în mare parte aceleaşi la toate cele 3 momente menţionate anterior: chiloţi, sutiene, jucării chinezeşti, ustensile populare tradiţionale de masaj :p , şi, rătăcit ici-colo, câte un ren, ou înconediat sau mărţişor după caz. Deşi sunt convins că dacă aş căuta cu atenţie, aş găsi şi acum mărţişoare şi ouă încondeiate.

    O a doua parte a acestei nebunii se desfăşoară într-un aşa-numit “cadru organizat”. Adică la Salla Dalles şi încă în câteva locuri din oraş se desfăşoară un târg de cadouri. Unde găseşti aceleaşi chestii ca pe trotuare. Şi, tot ca pe trotuare, produsele sunt cam aceleaşi indiferent de ocazia cu care se desfăşoară târgul, eventual aranjate un pic altfel.

    Cea de-a treia şi cea mai stresantă parte se desfăşoară în super-, hiper-, ultra-, extra- etc- marketuri. Respectiv omorul de pe lume; stai 3 ore la coadă ca să cumperi un căruţ cu vârf de chestii. Dacă vrei să iei doar o ciocolată (de curiozitate, se duce cineva în hipermarket doar pentru o ciocolată? Eu am plecat de câteva ori astfel “împovărat” – ah, duuulce povară – dar asta din cauză că nu am (mai) găsit ce căutam şi ca să nu plec chiar cu mâna goală) – după cum ziceam, dacă vrei să iei doar o ciocolată, tot 3 ore stai la coadă.

    Nu se pot organiza nişte sărbători când oamenii să nu simtă nevoia să se înghesuie ca disperaţii doar din plăcerea de a se înghesui? Al naibii capitalism.

 

Scrisoare deschisă către (un) Moş Crăciun

Dragul meu Moş Crăciun,

    Ştii bine că eu am fost băiat cuminte anul ăsta. Şi modest, evident. Şi nici n-am minţit deloc. De aceea, te rog frumos de tot să-mi aduci ce i-am cerut şi lui Moş Nicolae. Că dacă nu, să ştii că la anul n-o să mai fiu băiat cuminte. Şi nici n-o să mai vorbesc cu tine. Bine?

Te aştept (cu drag sau cu făcăleţu’ după uşa. Depinde de tine)

PS: dar să nu care cumva să vii cu mâna goală că mă supăr. Rău.

PPS: is this really too much to ask for?

 

Lucrări la pasaj

    Citeam ieri în “Compact” despre începerea lucrărilor la pasajul Basarab. Întâmplător, am ajuns şi prin zonă şi ce am putut observa:

• Au apărut o grămadă de panouri care ne arată cum va arăta pasajul, cine l-a proiectat, cine-l va construi, şi în cât timp (ultima informaţie mi se pare cel puţin ilară, dat fiind că văd destul de des panouri ale unor şantiere ce trebuiau terminate prin 2001-2002 şi care sunt tot la stadiul “schelete de beton”)
• De pe pasarela peste calea ferată se vede însă că demolările au început “în forţă” cu construcţiile fără autorizaţie, o parte din clădiri au fost deja evacuate în vederea demolării etc. Partea haioasă e că au demolat inclusiv gheretele de la cap de linie ale RATB-ului. Păi şi dacă nenea şoferu’ are o urgenţă, ce face? Sau vor scoate cu totul RATB-ul din zonă? Asta ar fi chiar groaznic.
• Ce am mai văzut şi chiar m-a mirat a fost un grup de muncitori care lucrau de zor (chiar lucrau, şi erau mai mulţi decât cei trei care apar în imagine) la montarea echipamentelor.

    Să-i ţină avântul ăsta!