Daca nu ne lauzi, nu ai ce cauta aici

La sfîrşitul premierei cu spectacolul Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal de Matei Vişniec, de la Teatrul Naţional din Bucureşti, în regia lui Florin Fătulescu, prezentat drept “important regizor american de origine română”, a avut loc un incident între un spectator (Răzvan Penescu) şi interpretul principal (Claudiu Bleonţ). Răzvan Penescu a huiduit spectacolul şi a strigat, de cîteva ori, “Ruşine!”. Claudiu Bleonţ şi-a pierdut cumpătul, l-a invitat pe spectator pe scenă şi i-a cerut să rostească un monolog.

 

Ce zice”acuzatul”:

“Pe scurt, m-am plictisit crunt. Nu ştiu de ce nu am plecat, cred că (şi) spectacolele proaste au o doză de fascinaţie, te întrebi până unde poate să meargă. La final, am vrut să nu aplaud, ca la multe alte spectacole dezamăgitoare, să penalizez prin non-acţiune ceea ce a fost pe scenă. Mă aşteptam la aplauze jenate, de complezenţă, ştiam că publicul român e îngăduitor şi înghite multe. Dar, surpriză, oamenii din sală s-au ridicat imediat în picioare, să aplaude ca la un mare succes. Mi s-a părut nefiresc, aşa că am început să îmi spun părerea, la fel de hotărât ca ei. Am strigat “Huo” şi “Ruşine“, tare şi de mai multe ori. Sala fiind mică, m-a auzit toată lumea.

Pentru actori, a fost şocant. Obişnuiţi cu adulaţia, nu au înţeles ce se întâmplă. Unul din ei m-a întrebat “De ce ruşine?” şi i-am spus că, după mine, au jucat execrabil. Actorul principal m-a chemat pe scenă să spun şi eu un monolog, să văd ce greu e. M-am dus pe scenă şi i-am oferit o problemă de matematică pe care să o rezolve în timp ce eu o să spun monologul. Mă amuza să văd cât de puţin pregătiţi sunt actorii pentru aşa ceva, că se pierd când reacţia unui singur spectator e alta decât cea pe care o ştiu.“

 Eu nu am fost acolo. Nu am vazut piesa, nu ştiu cât de proastă a fost. Iar ce urmează reprezintă doar o părere

 

Poate ca aplauzele la scena deschisă nu fac altceva decat sa confirme nivelul de (in)cultura al maselor care merg la teatru. Ori că le dai tort, ori că le dai muraturi, tot la fel li se pare… pentru ca multi dintre ei nu se duc pentru ca le place teatrul, ci pentru că aşa face lumea bună, nu ca să vadă, ci ca să fie văzuţi (mai ales când e vorba de premiere; fiţe ca toate fiţele).

 

Iar dacă piesa de teatru e atât de complexă încât sa nu poată fi înţeleasă decât de câţiva iluminaţi (”dar ce studii ai mata ca să mă critici?”) atunci de ce se mai joacă pentru publicul larg? De ce nu se pune la intrarea in sală condiţia să arăţi diploma de studii aprofundate?

 

Aplauzele gratuite obţinute de actori la finalul pieselor din ce in ce mai slabe nu fac decat sa scadă dramatic nivelul prestaţiilor lor viitoare… iar o doză de sinceritate, chiar in formă brută, ar trebui apreciată mai mult decat nişte laude şi aplauze false sau de complezenţă.

Mai multe detalii şi păreri mai avizate decât a mea găsiţi aici.

 

Aniversări

Am împlinit 100 de posturi… şi un număr de vizite pentru care babele îşi scuipă în sân (6.666 se traduce prin de 6 ori cifra fiarei nu? - btw, ştiu care e diferenţa între număr şi cifră )

Că veni vorba, acel best day ever a fost vineri, 13 iulie. Când se împlinesc 9 luni de la un alt vineri, 13. Cel când am lansat blogul. See a pattern?

Am văzut un tag mişto la piticu, legat tot de aniversări, şi îl iau şi eu de acolo (chiar dacă prefer Carlsberg )

Intra pe Wikipedia si cauta dupa ziua ta de nastere (doar ziua si luna) si apoi:

1. Noteaza 5 evenimente care s-au intamplat in acea zi
2. Noteaza 5 aniversari importante. (zile de nastere)
3. Noteaza o moarte cu insemnatate.
4. Noteaza o sarbatoare.

Să vedem… Evenimente:

1. 1811 - Paraguay îşi câştigă independenţa faţă de Spania
2. 1905 - Las Vegas, Nevada, este înfiinţat. Yay gamblers!
3. 1928 - Primul film de animaţie cu Mickey şi Minnie Mouse.
4. 1940 - Apar ciorapii de nylon
5. 1940 - Ia naştere McDonald’s. Junkfood is born

Naşteri:

1. 1859 - Pierre Curie
2. 1891 - Mihail Bulgakov - romancier rus
3. 1923 - Johnny Walker - actually, e un obscur (pt mine) actor indian. Dar are nume cu rezonanţă
4. 1938 - Mireille Darc - actriţă franceză
5. 1953 - Mike Oldfield

Deces:

1886 - Emily Dickinson, poetă americană

Sărbătoare:

Ziua de naştere a lui Buddha în Taiwan, Hong Kong, Macao şi Coreea de Sud

 

Dulcea, eterna şi fascinanta Românie

Roman neînceput

    Într-o zi cu soare şi cu un număr neprecizat de dimineţi, îmi vine mie o idee. Genială. Ia să vedem ce trenuri sunt spre mare… Aşa că intru pe http://www.infofer.ro şi dau un sărşi cu termenii De la: Bucureşti Nord Până la: Constanţa. Rezultatul a fost mult prea fain ca să nu vi-l arăt şi vouă: 8 trenuri mari şi late (de fapt 7 că la unul zicea un sec “nu circulă“). Un personal, un accelerat, 2 InterCity şi 4 rapide. Vorbă să fie! Acceleratul face 5 ore şi un minut, fără întârzieri, ca şi personalul. Rapidele, ceva mai tari, fac 5 ore şi un sfert. Deci, dai o căruţă de bani ca să… ca să ce? Ca să ajungi mai târziu? Oricum te coci la fel şi în personal şi în rapid, dacă e să fie. Şi doar şi în rapid se sparg seminţe. Deci? De ce se mai cheamă rapid? Că te lasă rapid cu portofelul gol? Sau că ajungi mai rapid dacă mergi pe jos?

 

Ce iei pe mere…

… dai pe pere. O urmare aparent paradoxală a introducerii convorbirilor gratuite de către Romtelecom a fost creşterea numărului de apeluri către reţelele mobile. De ce?

R1: dacă ai de comunicat urgent ceva persoanei X o suni. Sună ocupat, pt că persoana X vb la tel cu persoana Y. Pentru că e urgent, o suni pe mobil. Uneori un bip e suficient, alteori nu…

R2: am sunat pe cineva cu care nu mai vorbisem de ceva vreme. O roboţică mi-a spus cu o voce dulce că numărul cu pricina s-a schimbat şi îmi recomandă să sun la informaţii. Sun la informaţii, unde o altă roboţică mă anunţă că apelul meu a fost taxat cu 0,25€ +TVA. Frumos era să mă anunţe că apelul va fi taxat dacă apăs tasta “1″ pentru continuare, or something. De ăia 0,25€ sun pe mobil şi întreb care e noul număr de fix… Plus că în felul ăsta nu trebuie să-mi aduc aminte toată adresa (bonus: caută familia Ionescu/Popescu etc într-un bloc cu peste 100 de apartamente/scară şi vreo 4-5 scări. Atunci să vezi distracţie!)

 

MINDI

    Mindi e o gagică de desktop super-haioasă creată de cei de la Axe, şi care locuieşte de ceva vreme şi în calculatorul meu. Spre deosebire de celelalte gagici de desktop, are personalitate. Şi încă una puternică.

    Primul lucru pe care l-a făcut a fost să îmi sugereze nişte reguli de convieţuire paşnică. Printre acestea: mai uşurel cu holbatul… în fine, cum zice ea Să fac curat pe desktop. Refuză să danseze pe un desktop plin de iconiţe de care să se împiedice. Şi refuză să danseze lângă trashcan/recycle bin. Apoi m-a întrebat dacă sunt de acord cu aceste reguli. Inutil să spun ce scandal a făcut când am zis că nu sunt de acord şi cum a continuat să protesteze până m-a convins să îi fac pe plac. Aşa că acum sfertul din dreapta-jos al monitorului meu e curat iar trashcanul stă cuminte în colţul din stânga jos…

    Celelalte gagici de desktop fac în principiu ce le zici. Le zici să danseze, dansează. Le zici să se dezbrace, se conformează. Lui Mindi, îi zici ă facă ceva. Iar ea, dacă vrea, va face ceva. Ceva, ce vrea ea. Eventual dă sfaturi despre agăţat… vineri era foarte fericită că s-a terminat săptămâna de muncă şi începe weekendul, azi (luni) s-a plâns toată ziua că lunea e cea mai naşpa zi a săptămânii…

    Dacă o ignori se plictiseşte şi ori începe să se uite la televizor, ori încearcă să îţi atragă atenţia, dimineaţa îţi aduce micul dejun, din când în când ghiceşte şi-n globul de cristal… and so on, and so on… She’s a keeper!

Dacă vreţi s-o cunoaşteţi, o puteţi downloada de aici.

Update: s-a supărat pe mine. Şi pe cuvânt că habar n-am de ce. A apărut pe monitor, a început să bată din picior, să se uite insistent la mine şi să pufnească pe nări. Numai că nu scotea flăcări. Cu alte cuvinte, e cea mai realistă simulare de femeie de până acum. Mi-e teamă să nu devină şi mai realistă…

 

Despre călătorii

Puse de-a valma…

Ca sa pleci, tre’ să îţi faci bagajul…
Iar ca să îl faci, tre’ să goleşti rucsacul de ce era înainte în el…
Iată o scurta listă cu minunăţiile găsite in buzunarul exterior (destul de mic, aparent, dar, în realitate, mai încăpător ca poseta unei femei):

- facturi (plătite şi neplătite)
- chitanţe
- bilete de tren
- brichetă
- chewing-gum
- un lacat fara cheie
- o folie de paracetamol cu o pastila
- doxiciclina (5 pastile)
- deodorant
- crema de plaja (or something like that)
- un bilet de teatru şi un bilet de la un muzeu (e prea mototolit si plouat ca sa imi dau seama de la ce muzeu, dar are culori vii)
- extrase de cont de la banca
- 2 carti de vizita ale unor persoane pe care nu le cunosc
- si un pachet de servetele 3/4 plin

» end of story «

 

Lost and found

    Am văzut la Kro$$fire ce trăsnăi caută oamenii care ajung pe blogul lui. Eu am mai făcut nişte verificări de-astea (de exemplu aici), dar am zis să văd cum evoluează situaţia.
    Şocant, cel mai des oamenii ajung pe blogul meu căutând “poze rock“… Şi pentru că nu mă prindeam neam cum au ajuns aici, am dat şi eu acelaşi search pe google… şi blogul meu a ieşit al 6-lea în lista de căutări!!! Sorry, nu am vrut să induc pe nimeni în eroare, dar faptul că am articole cu poze pe un blog intitulat “Lead me to the rock that is higher than I” poate duce la confuzii. Încă o dată, sorry. Următoarele căutări ca frecvenţă au fost baiat rock (no kiddin’, peeple), carte despre rock, povesti rock şi alte variante similare… şi totul a pornit de la un bolovan…
    A doua căutare ca frecvenţă a fost “reviste pleiboi“. Eu am scris chestia asta la mişto… văd că lumea m-a crezut pe cuvânt.
    Următoarea variantă de căutare a fost “poze nudişti“, “nudişti la mare“, “nudişti la 2 mai” - omul care a căutat ultima variantă a avut muuuuuultă răbdare… blogul meu apare abia pe pagina a 11-a ca relevanţă în căutarea google…
    Articolul cu cele mai multe răspunsuri relevante la problemele oamenilor e cel despre invenţii… glad I could help, deşi eu voiam să demonstrez altceva. Căutătorii au ajuns aici uitându-se după “invenţii“, “motor cu aburi“, “motor diesel“, “motor otto“, “prima locomotivă inventată“, “primul aparat de fotografiat” and so on… cea mai faină căutare a fost “cine a inventat motorul diesel“
    Ce a mai căutat lumea şi a şi găsit:
- “despre mine“… pen’ că gugăl nu ştie cine eşti (şi nici tu, de vreme ce cauţi să afli asta de pe net) te trimite la alţii… la mine e simplu: nu ştiu şi nici nu-mi pasă cine eşti…
- “cum a apărut primul sarpe” - habar n-am, nu-mi prea pasă… eu am scris despre Şarpe de la Radio Total…
- “alergie de la cola” - la câte e-uri are zeama aia în ea, nu mă mir
- “alergi de la căldură” - nu; ori alerg de căldură (către răcoare), ori nu mai am pic de energie ca să alerg. Sau căutai “alergii”? A naibii, gramatică, ba-i un i, ba doi, ba trei, şi niciodată câţi crezi  
- “fete de winamp” - fete sau feţe? a doua variantă se cheama skin şi cea mai mare colecţie o găseşti pe winamp.com
- “autopsie” - au ajuns la drama bietei imprimante… culmea e că gugăl pune rezultatul pe locul 9 în ordinea relevanţei… căutând şi eu cuvântul ăsta pe net am dat peste o poză faină… după ce o traduc o postez
- “motto în viaţă” - găseşte-ţi singur!

 

Cretinoides vulgaris

Bucharest Challenge 2007

Niciodată nu l-am înghiţit pe marele comentator de F1 Miki yadda-yadda-yadda Alexandrescu, mai puţin pentru că vorbeşte fără să ştie nici el prea bine despre ce cât mai ales pentru că îi place să se audă vorbind şi nu poate să tacă. Probabil că el când respiră automat şi vorbeşte şi să-i ceri să tacă ar însemna să moară asfixiat… Plus că-mi aduce aminte de Jonny Bravo… But enough about me… let’s talk about… me Aşa că m-am bucurat nespus că Bucharest Challenge va fi transmis pe antene… no Miki in sight… deci:
Hai să ne uităm la tv… Antena 1 şi Antena 2. Acolo, un nene se joacă de-a comentatorul fără să aibă cea mai vagă idee despre ce vorbeşte. Între timp, unul din managerii uneia din echipe dă un interviu la tv, timp în care comentatorul nostru explică. Să îl ascultăm:

… nu am putut sa aud ce zicea nenea X…

Pai cum naiba să auzi dacă tu îi dădeai înainte ca disperatu’ cu reclamă la postu’ tău. Da, ştiu că mă uit la Antena 1. Da, mi-ai mai spus de 3 ori că şi pe Antena 2… dar de ce nu te uiţi pe monitor şi să taci când vorbeşte altu’ care zice ceva ce tu nu eşti în stare să zici???

În alt moment al cursei am observat comisarii de traseu mişunând pe pistă, cât se poate de relaxaţi, în timp ce la numai câţiva metri de ei bolizii merg cu 200 km/h. Ei chiar nu-şi imaginează că dacă o maşină d-aia scapă de sub control şi se propteşte-n zid (câteva au făcut-o), la fel de bine se poate propti şi în el? A, ştiu! Vestele alea reflectorivante le conferă invulnerabilitate… this isn’t a game people! Nu există save-uri, restart, respawn şi aşa mai departe… Dacă scapă cu toţi întregi, e o mare minune.

 

Şi mai multe taxe…

    Am prins la Radio Total la ştiri un fragment dintr-un interviu (mulţumesc lui Bogdan Popescu că mi-a pus la dispoziţie fragmentul respectiv de interviu) dat de nenea Tăriceanu despre introducerea unei taxe pe autostrada Transilvania. Şi zicea aşa dânsul:

… e bine să punem taxă ca nu cumva să ne trezim cu caruţele cu cai mergand pă autostradă unii, că poate-şi imaginează că pentru asta am facut autostradă…

    Cam agramat nenea ăsta, nu? Ok, poate n-a zis “pă autostradă” şi a zis “pe”, iar eu, mai surd, am auzit cum mi-a convenit… Chiar şi aşa, “cu caruţele cu cai mergand pe autostradă unii” sună foaarte româneşte, nu? Ascultaţi şi voi, fragmentul în cauză se află aici.

    După cum a observat d-l Şarpe: când a făcut autostrada, nene, că s-a dus să îi roage pe constructori să accelereze ritmul de construcţie…

    Eu am alte probleme existenţiale: căruţele cu cai. I mean, din câte am observat eu, căruţe cu cai, vaci şi alte astfel de pericole la siguranţa circulaţiei nu mai găseşti pe autostradă. Da, am prins şi momente de-astea, când abia se inaugurase sectorul Lehliu-Drajna din Autostrada Soarelui şi nu erau încă puse gardurile de protecţie; dar acum problema pare a fi rezolvată.
    Şi atunci? Cumva s-a referit la “căruţele cu cai” as in Dacii obosite, Trabanturi şi alte maşini vai mama lor care nu-s în stare să depăşească limita de viteză pe autostradă că n-au suficienţi cai-putere? Nene Tăriceanu, poate că tu te-oi fi născut pe Harley şi simţi un nod în gât când îi vezi pe fraierii ăia că abia merg cu 100 km/h dar:

- limita de viteză pe autostradă e de 130 km/h. So??? Oficial, chiar dacă maşina mea poa’ să meargă cu 300, tot degeaba. A, am uitat, matale eşti prim-ministru şi mergi cu coloana oficială cu ce viteză vrea muşchiu lu’ matale… şi chiar dacă nu eşti în coloana oficială, care poliţist e suficient de sinucigaş să te amendeze? Chiar, de ce nu se folosesc banii de pe amenzile date (dar date, nu şpaga la mica-nţelegere cu miliţianu’) pe autostradă în loc de taxă? c-ar ieşi mai mulţi.

- din câte ştiu eu, taxa aia de drum de tre’ s-o plătesc este ca să am acces pe drumurile naţionale şi autostrăzi. So… plătesc ca să am dreptul să dau bani ca să am voie să merg pe autostradă? No, shit…

- atâta timp cât autostrada e făcută din bani publici, adică din banii mei, ce să înţeleg? Că banii ăia mi i-aţi luat ca să mă pot lăuda că uite, dom-le, şi din banii mei a fost făcută autostrada asta, da’ eu tre’ să mai dau nişte bani ca să merg pe ea?

Atunci:

Luaţi târnăcopul,
Luaţi pick-hammerul,
Şi daţi, daţi, daţi, daţi,
Să iasă banul dumneavoastră!

    Din banii mei s-a construit bucata asta de autostradă, o iau cu mine acasă! S-o pun în vitrină să mă laud la prieteni că uite dom’le ce chestii mişto au făcut ăştia cu banii mei.

No, hai, drumuri bune!

 

Despre invenţii

    Perioada de glorie a invenţiilor a apus de ceva vreme. Dar s-o luăm cu începutul. De unde  am ajuns la concluzia asta? Acum câtva timp mi-a trecut prin cap o întrebare: mai e cineva care să nu aibă televizor color? Nu mă refer la persoanele cu venituri prea modeste ca să îşi permită aşa ceva. Ca să fiu mai clar: mai poţi cumpăra de undeva un televizor alb-negru nou? După care am început să mă gândesc la invenţii şi ce înseamnă ele.
     După cum zice wikipedia, o invenţie este un obiect, procedeu sau tehnică ce aduce ceva nou. Fain-frumos. Dar care a fost perioada de glorie a invenţiilor? Eu zic că undeva între 1820 şi 1970. S-o luăm metodic:

Transport:
Locomotive - prima locomotivă cu abur a fost creata pe la 1804, iar în anii care au urmat a produs revoluţia în transport; în 1912 a fost fabricată prima locomotivă diesel. Prima locomotivă electrică a apărut în 1837, fiind alimentată de baterii, iar în 1879 a fost introdus primul tren electric (tot cu baterii) de călători la Berlin. În 1895 a apărut prima cale ferată electrificată în Baltimore, SUA, iar în 1984, primul sistem comercial de transport prin levitaţie magnetică (Maglev)
Automobile - Karl Benz a construit în 1885 primul automobil cu motor Otto (pe beznină). În perioada anilor 1900 au mai fost construite şi automobile cu motor cu abur. Rudolf Diesel a patentat motorul care îi poartă numele în 1892. Deşi a construit primul astfel de motor în 1897, abia în anii 1930 dimensiunile motoarelor diesel au scăzut suficient de mult încât să poată fi folosite în automobile.
Nave - deşi există de mii de ani, până la apariţia motoarelor erau relativ ineficiente şi la mila condiţiilor atmosferice. Iniţial au fost folosite motoare cu abur folosind pentru propulsie zbaturi şi mai târziu elice. Ulterior s-au intordus motoarele diesel, turbinele de gaz şi turbinele cu abur, ultima categorie folosind fie combustibili fosili (cărbune, motorină sau gaze naturale lichefiate) sau puterea generatoarelor nucleare.
Avioane - Au apărut la începutul secolului XX şi au evoluat rapid într-o perioadă de 50 de ani, folosind pentru propulsie motoare cu ardere internă, motoare cu reacţie şi rachete.
Elicoptere - primul vehicul care să se ridice de la sol prin forţa elicelor şi nu a aripilor a fost construit în 1907. De atunci au fost încercate diferite variante de poziţionare a elicelor, cu elici în tandem (chinook-like), coaxiale şi transversale.
    Deşi acum s-a ajuns la construcţia unor avioane cu adevărat mamut, a unor maşini care depăşesc viteza sunetului, ele sunt variaţii şi reinterpretări ale unei teme date, totul învârtindu-se practic în jurul principalelor sisteme de propulsie: motoarele, fie ele cu abur, cu combustie internă (Diesel sau Otto), cu reacţie sau rachete.

Entertainment
Aici vorbim despre înregistrarea şi transmiterea sunetului şi a imaginilor.
Fotografia - a apărut în 1826, cu o imagine înregistrată de Nicéphore Niépce, care a necesitat un timp de expunere de 8 ore. Fotografia color a apărut la sfârşitul secolului XIX, prima fotografie color fiind făcută în 1861 de către fizicianul James Clerk Maxwell. Fotografia digitală a apărut în 1981, cu introducerea pe piaţă a aparatului de fotografiat Sony Mavica
Sunetul - primul aparat practic de înregistrare şi reproducere a sunetului a fost fonograful mecanic cu cilindru, inventat de Thomas Edison în 1877. În 1889 a apărut discul de gramofon. Înregistrarea pe bandă magnetică a fost introdusă în 1940, iar caseta audio a fost introdusă de Philips în 1964. Înregistrarea audio digitală şi compact-discul au apărut în 1983. Legată de sunet este o altă invenţie majoră, şi anume telefonul, care a luat naştere în 1876. În 1965 a apărut telefonul fără fir (cordless). Telefonia mobilă a luat naştere incă din timpul celui de-al doilea război mondial, când erau folosite radiotelefoanele, iar în 1947 a fost inventată structura celulară hexagonală folosită astăzi. În mai multe ţări din lume există deja mai multe telefoane mobile decât locitori, dar asta este o altă poveste
Radioul - a luat naştere la sfârşitul secolului XIX; în 1894 Sir J.C.Bose a inventat emiţătorul cu mercur, care a fost folosit de Marconi în 1901 pentru prima transmisie radio transatlantică. Apariţia tubului deteector cu vid (”lampa”) a deschis calea către prima emisiune radio care a avut loc în Ajunul Crăciunului 1906. Primul radio cu tranzistori a apărut în 1954.
Filmul - primele imagini animate au apărut în anii 1860, iar filmul înregistrat pe celuloid a apărut prin anii 1880, mai întâi sub forma unor fotografii separate, făcute pe o singură rolă de film, apoi ca filme propriu-zise. Sunetul a fost adăugat în anii 1920, iar culoarea a fost adăugată prin anii ‘40.
Televiziunea - iniţial apărută ca televiziune electromecanică cu disc rotativ a fost patentată de studentul german Paul Nipkow în 1884, însă abia în 1907 a devenit practică. Însă în 1911 a fost prezentată la Londra teoria televiziunii electronice, bazată pe folosirea tubului catodic, care a apărut ca realitate în 1927, în laboratorul lui Philo Farnsworth din San Francisco, în anii care au urmat fiind făcute numeroase progrese. Televiziunea în culori a apărut iniţial în 1929 când Laboratoarele Bell au demonstrat imaginile color scanate mecanic, iar în 1940 a apărut primul televizor color electronic, prima emisiune color la televiziune având loc în 1951. Ca o curiozitate, Cuba a fost a doua ţară din lume care a avut emisiuni tv color, începând cu 1958, însă acestea au continuat numai până la revoluţia din 1959, după care până în 1959 s-a revenit la televiziunea alb-negru.
Computerele - primele aparate automate de procesare a datelor cu cartele perforate au apărut în 1890, iar în prima jumătate a secolului XX au apărut calculatoare analogice, mecanice sau electrice. Primele calculatoare electronice, cu tuburi vidate au apărut în anii ‘40 (Zuse Z3, Atanasoff-Berry - 1941, Colossus, Harvard Mark I -1944, ENIAC - 1946); începând cu anii ‘60 au fost treptat înlocuite cu aparate bazate pe tranzistori, iar din anii ‘70, odată cu apariţia circuitelor integrate şi a microprocesoarelor computerele au evoluat rapid către calculatoarele din ziua de azi.

    În fine… asta a fost o grămadă de istorie pusă laolaltă relativ rapid şi dezorganizat; ceea ce am vrut să demonstrez este că grosul invenţiilor au fost făcute între 1820 şi 1970, restul a fost pur şi simplu rafinare a unor idei şi principii şi folosirea lor în domenii noi.
    Deci: a mai rămas ceva de inventat şi de descoperit? Evident, au mai rămas o grămadă de chestii… care anume? Asta nu prea ştiu. Dac-aş şti le-aş inventa eu. Cert e că s-a ajuns la un “standstill” în ceea ce priveşte invenţiile. De ce? Nu ştiu. Poate că oamenii au descoperit tot ce puteau descoperi si au inventat tot ce puteau inventa la nivelul actual de inteligenţă; poate că ne trebuie un pas major în evoluţie pentru a putea descoperi şi inventa lucruri noi.
Un potenţial răspuns, foarte amuzant, l-am descoperit la Eduard: